Nu stiu.

Nu stiu daca as putea explica din zece incercari cum ma simt sau cum ma face sa ma simt perspectiva de a iesi din casa sa iau mancare. Hai sa zicem ca as putea concura lejer cu romancierii alcoolici morti cu 20 de ani prea devreme sau prea tarziu ca sa mai ramana cu faima unicului roman genial scris in intreaga viata.

Imi pare rau ca nu am extins tema activismului social si al transformarilor fiziologice pe care mi le provoaca. Oricum, daca alegerile imi dau crampe, atunci activisti social imi dau frisoane...iar in total iese o gripa cu indigestie de toata frumusetea.

Nu stiu cum o sa-mi petrec vara. Iar la cum stau lucrurile nu vreau sa ma gandesc. Am avut o tentativa (desi nu stiu daca s-ar putea numi tentativa pentru ca nu am facut propriu-zis nimic) de a ma inscrie la o asa numita scoala de vara. S-o numim mai mult o idee. Tema era rebranding Romania, sau sa fi fost branding. Oricum, scoala avea loc in Bucuresti, chestie care m-a dezumflat complet avand in vedere ca speram un munte, o mare (oh wait, i live there)...ceva. In ultimul timp incerc sa fiu cat mai putin sincera cu mine, nu de alta dar daca as fi pe atat de sincera pe cat pot...as ajunge la niste concluzii tragice (pe care simt nevoia sa le repet cu vocatia unui poet grec) :

-nu ma intereseaza de fapt nimic

-vreau bani ca sa pot sta degeaba

-nu vreau sa lucrez in nici un domeniu care are legatura cu facultatea

-nu vreau sa imi intalnesc colegii de facultate peste 10 ani, nu vreau sa lucrez cu ei peste 10 ani şi in general nu vreau sa am de a face deloc cu ei peste 10 ani (vorbesc de marea majoritate)

-am obosit

Ce ne facem domnule Nu ? Mai continuam sau ne sinucidem din dragoste legandu-ne de o
conducta de gaz ?

As vrea sa iti zic ceva frumos, iar tu sa fii uimit. As vrea sa scriu despre tine asa cum te vad. Ce carte ar iesi...