And doesn`t regret one fucking moment of it.

I live in my head so much these days i should start buying furniture.

diavolula

"Când individul nu crede în propriul lui act şi nu are nici o preocupare în sine pentru ceea ce va crede publicul său, îl putem numi cinic, păstrând termenul "sincer" pentru indivizii care cred în impresia pe care o creează propria lor performare. Ar trebui să înţelegem că cinicul, cu toată neimplicarea lui profesională, poate obţine din această mascaradă plăceri neprofesionale, experimentând un soi de agresiune spirituală voioasă, prin faptul că se poate juca după plac cu ceea ce publicul lui trebuie să ia în serios."

Erving Goffman. Viaţa cotidiană ca spectacol

Am ajuns ieri la concluzia că Letonia nu există şi că tot ceea ce am ştiut vreodată despre Letonia are strictă legătură cu Eurovisionul (o dovadă în plus că Letonia nu există). De fapt, câţiva oameni foarte bogaţi şi cu grave probleme de autoritate (înrădăcinate undeva în copilăria lor traumatizată de un tată prea sever şi o mamă preponderent absentă) investesc sume enorme, mituind organizatorii Eurovision pentru a întreţine iluzia că această ţară există şi pentru a se autoproclama astfel preşedinţii şi miniştrii unui tărâm imaginar, potolindu-şi setea juvenilă de putere.

Tot ieri am ajuns la concluzia că prea mult timp liber strică. Încet dar sigur.

Urăsc căldura.

"Dar Sade cu gheţarii, genunile şi castelele sale înspăimântătoare , cu lupta nesfârşită pe care o duce cu Dumnezeu - chiar împotriva omului - cu insistenţa şi repetiţiile sale şi cumplitele sale platitudini, cu spiritul sistematizator şi raţionamentele sale prea subtile, interminabile şi de necuprins, cu această urmărire încăpăţânată a unei acţiuni senzaţionale, dar de o analiză exhaustivă, cu acea prezenţă în fiecare clipă a tuturor părţilor trupului (nu există vreo una care să nu servească), a tuturor ideilor minţii (Sade a citit tot atâtea cărţi ca şi Marx), cu acel ciudat dispreţ faţă de artificii literare, însă această exigenţă faţă de orice moment al adevărului, cu acea alură a unui om care nici nu ar înceta să se mişte, să viseze, unul dintre acele vise nedefinite născute uneori din instinct, cu acele mari cheltuieli de forţe şi acele cheltuieli de viaţă care evocă serioase sărbători primitive - sau alte feluri de sărbători, cine ştie, care sunt marile războaie - cu acele vaste vederi luate din univers, sau mai bine, această luare simplă pe care el este cel dintâi să o aplice la om (şi pe care trebuie să o numim, fără jocuri de cuvinte, o luare de sânge), Sade nu are ce face cu analizele şi alegerile, imaginile şi loviturile de teatru, cu eleganţa şi amplificările. El nici nu distinge, nici nu separă. Se repetă mereu şi mereu. Te face să te gândeşti la cărţile sacre ale marilor religii. "

Georges Bataille. Literatura şi răul

no one`s angry.just afraid

We are a totality of facts. So get your facts right before approaching anyone with a knife or a handwritten love letter. At a subtle, indefinite moment in time everything will become the same. People will forget each other and rooms will change shape. Shape will no longer contain you. Lines will no longer serve for guidance, but they will become electrically charged wires of thought and movement. Building up tension. A line which betrayed direction for the pure pleasure of movement. That is the aim. We should stop seeing the horizon as the only way out. Betray the line which betrayed you. Cuddle in disembodied geometrical shapes. See which empty space fits your nostalgia better, but don`t forget to let go once you feel it`s molding you back into your old fragile bone frame. Disjointed or just dyslexic ? We failed to write the Great (His)story but we hang on to our magnetic fridge lists as we cross out one more thing that doesn`t really need to be done.