Mister Rothko cut his wrists at the age of 66. Late bloomer.
vineri, 20 februarie 2009
miercuri, 18 februarie 2009
P.S
I`m an alarmist, not a hypochondriac. I don`t think i`m sick all the time. But when i do get sick, i always think it`s fatal. W. Allen.
Today we escape
Nu imi place sa scriu. Nu mi-a placut niciodata. Cand trebuie sa imi caut cuvintele ma simt ca si cand cineva mi-ar smulge toti dintii din gura, unul cate unul, sau mi-ar lega fiecare dinte de manerul unei usi batante. Smucita inainte si inapoi, impinsa din toate partile, lovita cu piciorul, deschisa cu cotul, impinsa cu fundul, dar niciodata suficient de puternic incat nenorocitul de dinte sa se desprinda si sa cada.
duminică, 8 februarie 2009
Domnul Nu locuieste intr-o casa in care usile au clante bandajate. Cinicii ar spune ca se teme sa nu isi piarda dintii, dar in secret el viseaza pe la usi. Toate usile din casa domnului Nu au o calitate fermecatoare : nu se inchid niciodata cum trebuie. Oricine a locuit prea mult timp singur stie cat de plina de sperante sunt usile intredeschise, cu clantele bandajate in carpe si mileuri asemenea unor coconi gata sa dea nastere altor usi si altor usi, sute de mii de usi deschise una catre alta, ca doua oglinzi puse fata in fata, obligate sa reflecte spatiul dintre ele.
Domnul Nu doarme pe jumatate de pat.
Domnul Nu stie intotdeauna cat e ceasul chiar si cand nu isi doreste.
Domnul Nu adoarme ascultand tacanitul masinii de cusut de la etajul 10.
Inainte sa adoarma Domnul Nu numara in gand toti nasturii necesari sa tina in loc pantalonii, camasile, bluzele si jachetele unui detasament de pionieri. Domnul Nu stie intotdeauna unde ar vrea sa mearga. El are mereu in fata ochilor o harta de tafta pe care tivurile traseaza rauri si sosele. Domnul Nu nu trebuie decat sa infiga un bold in locul dorit sau sa traseze cu creta o ruta oarecare. O sosea larga pentru umeri, un pod de lemn intre genunchi si degetul de la picior, un drum european peste burta sau un drum prafuit de tara dintr-o ureche intr-alta. Domnul Nu stie ca de aici incolo nu mai e drum de intoarcere, iar asta il bucura nespus, fie ca e vorba de o harta sau de o camasa de forta. Domnul Nu e un optimist.
Domnul Nu doarme pe jumatate de pat.
Domnul Nu stie intotdeauna cat e ceasul chiar si cand nu isi doreste.
Domnul Nu adoarme ascultand tacanitul masinii de cusut de la etajul 10.
Inainte sa adoarma Domnul Nu numara in gand toti nasturii necesari sa tina in loc pantalonii, camasile, bluzele si jachetele unui detasament de pionieri. Domnul Nu stie intotdeauna unde ar vrea sa mearga. El are mereu in fata ochilor o harta de tafta pe care tivurile traseaza rauri si sosele. Domnul Nu nu trebuie decat sa infiga un bold in locul dorit sau sa traseze cu creta o ruta oarecare. O sosea larga pentru umeri, un pod de lemn intre genunchi si degetul de la picior, un drum european peste burta sau un drum prafuit de tara dintr-o ureche intr-alta. Domnul Nu stie ca de aici incolo nu mai e drum de intoarcere, iar asta il bucura nespus, fie ca e vorba de o harta sau de o camasa de forta. Domnul Nu e un optimist.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
