Dragă domnule Nu,

spun domnule pentru că nu v-am numit niciodată altfel, nici cu voce tare şi nici măcar în gând şi pentru că, dincolo de orice reumatism sau început de surzenie, sunteţi şi rămâneţi un domn.

Ştiu că la vârsta dumneavoastră aşteptarea este letală, de aceea vă scriu pefect conştientă de egoismul şi incapacitatea mea de a duce lucrurile la bun sfârşit, două trăsături care fac foarte dificilă orice tentativă de a relua lucrurile de unde le-am lăsat. Ştiu că încă mai staţi pe banca din faţa blocului cu un ochi acoperit de umbră şi cu picioarele întinse în faţă şi ştiu că sunteţi o persoană foarte răbdătoare, de aceea vă rog să continuaţi să aveţi răbdare cu o persoană care nu îşi mai găseşte cuvintele (de asemenea vă sfătuiesc să nu exageraţi cu soarele).

Cunosc dragostea dumneavoastră pentru linişte şi tihnă, de aceea orice intervenţie brutală din partea mea în viaţa dumneavoastră ar fi un lucru prostesc şi foarte vătămător pentru dumneavoastră dar şi pentru mine. Tot ce pot să vă spun este că sunt un autor incapabil, motiv pentru care vă sfătuiesc serios să vă luaţi viaţa în propriile mâini în măsura în care acest lucru este posibil într-o lume predestinată. Ştiu că tot ce v-aţi dorit vreodată este să fiţi lăsat în pace, dar vedeţi....când trăiţi printre oameni acest lucru se confundă cu imposibilul (mai ales când trăiţi la bloc şi aveţi vecini). Ştiu că o să îmi spuneţi cu calm şi înţelepciune că liniştea nu există (deşi este unicul lucru după care tânjiţi), iar eu nu pot decât să fiu de acord....însă, acest lucru nu mă va împiedica să vă sfătuiesc să o căutaţi. Iar dacă credeţi că destinul dumneavoastră a fost deja stabilit şi nu poate cunoaşte vreo schimbare, vă rog să nu uitaţi ca şi al meu este într-o anumită măsură la fel.

Aşadar, dragul meu domn Nu, tot ce pot să vă spun este că mă voi gândi în continuare la dumneavoastră şi să nu vă apucaţi niciodată de scris.


Cu mult drag,
Autorul dvs. incompetent