The empathy of rave

Sunt lucruri care ştii că o să se întâmple. Nu e vorba că le doreşti, le prevezi, te gândeşti la ele sau le intuieşti, pentru simplul fapt că nu e nevoie. Când ştii ceva nu ai nevoie de nimic decât de curajul de a nu o lua la fugă cu o brichetă în mâna dreaptă şi o pungă de floricele în mâna stângă, urlând şi stropindu-te cu motorină. Mai există situaţiile în care ştii ce o să se întâmple dar îţi place să faci pe nebunul şi să zici contrariul doar de dragul de a fi contrazis de ceva mai mare decât tine. Îţi place să crezi în lucruri pe care nu le spui şi să spui lucruri pe care nu le crezi, în speranţa că destinul e suficient de pervers încât să nu te creadă pe cuvânt, nici măcar după ce ţi-ai repetat discursul în oglindă de 10 ori şi ai început să îl crezi pe jumătate.

Există o regulă a lucrurilor despre care orice om întreg la minte şi care vrea să rămână aşa nu vorbeşte niciodată. Există lucruri parţial conştiente care e bine să rămână aşa. Sunt momente în care nu ştii dacă e cazul să îţi ţii respiraţia sau să cauţi o mască de oxigen şi într-un mod ironic nici nu prea contează. Pentru că există o regulă a lucrurilor de care nu vrei să ştii. Pentru că e de ajuns să ştii că există.